Ghid de călătorie
Road trip prin Transilvania
Zece zile de cetăți săsești, biserici gotice, o capitală dacică și unul dintre marile drumuri de munte — în buclă, la volan, cu plecare din Brașov.
Unde dormi în Brașov
Vezi hotelurile și apartamentele libere pe Booking.com · Acesta este un link de afiliere către partenerul nostru. Europe by Giddo poate încasa un comision pentru o achiziție efectuată prin intermediul acestuia, fără niciun cost suplimentar pentru tine.
Transilvania este partea României pe care toată lumea crede că o știe deja și al cărei contur nu-l cunoaște aproape nimeni. Nu e un oraș și nici o vale, ci un podiș cât o țară mică, încins pe trei laturi de Carpați, care a fost pe rând maghiar, săsesc, habsburgic și românesc și a păstrat câte ceva din toate patru.
Partenerul nostru
Acesta este un link de afiliere către partenerul nostru. Europe by Giddo poate încasa un comision pentru o achiziție efectuată prin intermediul acestuia, fără niciun cost suplimentar pentru tine.Suprapunerea aceasta face din ea un ținut bun pentru drumuri cu mașina. Într-o după-amiază se poate trece de la un oraș fortificat de limbă germană la un oraș universitar maghiar și la un sat românesc de munte, iar la fiecare se schimbă bisericile, planul străzilor și bucătăria. Drumurile sunt mai ales cu două benzi și mai ales lente, ceea ce sună a reproș, dar e de fapt tocmai ideea.
Ghidul de față urmează o buclă care pornește din Brașov: patru orașe, două castele care nu seamănă deloc între ele, o mină de sare în care se coboară și drumul de munte de care România se mândrește cel mai mult. Zece zile sunt o durată comodă; în șapte se poate, dacă lăsați deoparte nordul îndepărtat.
Unde începe și unde se sfârșește Transilvania
Regiunea istorică se află în interiorul arcului carpatic, mărginită jos de Carpații Meridionali, în dreapta de cei Orientali și în stânga de Munții Apuseni. Venind dinspre București, urcați pe Valea Prahovei și peste un pas de munte; în clipa în care priveliștea se deschide în dealuri ondulate și încep să se vadă turnuri de biserici fortificate, ați și intrat în ea.
Pe hartă distanțele sunt mici, în realitate sunt lungi. Două sute de kilometri înseamnă aici o jumătate de zi, nu două ore, pentru că drumurile șerpuiesc, satele au limite de viteză și mereu apare câte o căruță cu cai. Planificați mai puține opriri decât vi se pare că ați putea face.
Brașov și marginea munților
Brașovul este alegerea evidentă, ca bază și ca punct de plecare. Se numea Kronstadt și era unul dintre cele șapte orașe săsești fortificate de la care regiunea și-a luat numele german, Siebenbürgen, iar nucleul medieval încă se poate citi: o piață centrală lungă și triunghiulară, porțiuni de zid, deasupra cărora se ridică Turnul Alb și Turnul Negru, și Poarta Ecaterinei, singura poartă originală a orașului rămasă în picioare.
Biserica Neagră domină totul. Este o biserică-sală gotică, a cărei construcție a durat aproape un secol, iar numele și-l datorează unui incendiu care i-a înnegrit zidurile în 1689. Păstrează o mare colecție de covoare anatoliene, dăruite de negustori de-a lungul secolelor. De obicei este descrisă drept cea mai mare biserică gotică dintre Viena și Istanbul.
În spatele orașului se ridică aproape vertical Muntele Tâmpa; o telecabină și o potecă în zigzag duc până în vârf, de unde se vede, jos, întregul desen al acoperișurilor. De cealaltă parte a vechilor ziduri, cartierul Șchei este locul în care trăia populația românească pe vremea când nu avea voie înăuntru, cu biserica și atmosfera lui proprii.
Bran și chestiunea castelului
La o jumătate de oră spre sud-vest de Brașov, Castelul Bran stă pe o stâncă, deasupra drumului care trece prin pas. Este într-adevăr o clădire frumoasă — ziduri albe, galerii de lemn etajate, scări înguste, o fântână în curte — și a fost într-adevăr un punct vamal care păzea un drum între Transilvania și Țara Românească.
Ceea ce nu a fost este castelul lui Dracula. Legătura este o invenție de marketing: Bram Stoker n-a călcat niciodată în România, descrierea lui nu se potrivește cu clădirea, iar legătura documentată a lui Vlad al III-lea cu locul se reduce, în cel mai bun caz, la o trecere scurtă și disputată prin zonă. Istoria lui reală, mai interesantă, este cea de reședință regală din secolul al XX-lea, când regina Maria a primit castelul și l-a reamenajat pentru a-l face confortabil.
Mergeți pentru clădire și pentru cadrul ei, nu pentru legendă, și mergeți devreme sau târziu — autocarele vin în miezul zilei.
Sighișoara: o cetate care a rămas oraș
Sighișoara, la două ore spre nord-vest de Brașov, este cea care îi ia prin surprindere pe oameni. Cele mai multe cetăți păstrate în Europa sunt muzee cu magazin de suveniruri; aceasta este un oraș de deal, cu ziduri, în care oamenii încă locuiesc, își întind rufele la uscat și merg cu mașina la serviciu. Tocmai pentru asta se află pe lista UNESCO — o cetate medievală săsească locuită, nu una reconstruită.
Turnul cu Ceas este piesa centrală, cu figurine care se rotesc la fiecare oră și cu cea mai bună priveliște asupra acoperișurilor de țiglă. Au rămas în picioare nouă turnuri de apărare, fiecare întreținut altădată de altă breaslă meșteșugărească, al cărei nume îl poartă și azi.
Scara acoperită din lemn, Scara Școlarilor, urcă spre biserica de pe deal și spre cimitirul german din spatele ei. Tradiția identifică o casă din piața centrală drept locul nașterii lui Vlad al III-lea; identificarea nu este documentată cu certitudine, iar orașul merită drumul și cu ea, și fără ea.
Sibiu și sudul săsesc
Sibiul, Hermannstadt pentru sași, este cel mai îngrijit oraș din regiune și îi stă bine așa. A fost Capitală Europeană a Culturii în 2007 și a investit banii în piețe, care se numără astăzi printre cele mai atrăgătoare din România: Piața Mare, Piața Mică de alături și Piața Huet, în jurul catedralei luterane gotice.
Piața Mică și Piața Huet sunt unite de Podul Minciunilor, o pasarelă de fontă din 1859, al cărui nume a stârnit o duzină de explicații concurente. Ridicați privirea cât sunteți pe pod: casele mai vechi din Sibiu au în acoperiș deschideri înguste de ventilație, în formă de pleoapă, care fac acoperișurile să pară că stau cu ochii pe stradă — cea mai fotografiată ciudățenie a orașului și una cu totul întâmplătoare.
Brukenthal, un palat baroc care adăpostește colecția unui guvernator habsburgic, este unul dintre cele mai vechi muzee publice din această parte a Europei; la marginea orașului, muzeul în aer liber ASTRA așază în jurul unui lac clădiri rurale reconstruite.
Sibiul este și baza de plecare pentru bisericile fortificate: zeci de sate săsești și-au transformat bisericile în mici fortărețe, iar șapte dintre ele sunt înscrise împreună pe lista UNESCO. Biertan și Viscri sunt cele mai vizitate, iar la ambele se ajunge printr-un ocol pe un drum secundar, care face parte din plăcere.
Transfăgărășanul și când este deschis
Transfăgărășanul traversează Munții Făgăraș, între Transilvania și Țara Românească, și urcă la peste două mii de metri printr-o serie de serpentine care ies în fotografii mai bine decât aproape orice alt drum din Europa. A fost construit ca rută militară strategică, între 1970 și 1974, din ordinul lui Ceaușescu și cu un cost uman considerabil.
Drumul trece pe lângă Cascada Bâlea și lacul glaciar Bâlea, în vârf, străbate un lung tunel de sub creastă și coboară pe versantul sudic, pe lângă barajul Vidraru și ruinele de la Poenari — care au un temei mult mai solid decât Bran ca să treacă drept adevărata cetate a lui Vlad al III-lea.
Esențialul, în practică: sectorul înalt este închis din cauza zăpezii o mare parte din an și se deschide, de regulă, doar în lunile de vară. Datele exacte le stabilește în fiecare an administrația drumurilor și le anunță din timp, așa că verificați situația la zi înainte de a vă planifica o zi în jurul lui. În afara acestui interval, drumul poate fi parcurs cu mașina din oricare capăt până la barieră, ceea ce înseamnă, în sine, o bună jumătate de zi.
Castelul Corvinilor și capitala dacică
În colțul de sud-vest, Castelul Corvinilor de la Hunedoara este castelul care arată cu adevărat așa cum își închipuie oamenii castelele transilvănene: o fortăreață gotică pe o stâncă, în care se intră printr-un lung pod de lemn pe piloni de piatră, înțesată de turnuri și cu o sală a cavalerilor. Reconstruit în secolul al XV-lea de Iancu de Hunedoara, este unul dintre cele mai mari castele din Europa.
La cam o oră de acolo, în Munții Orăștiei, Sarmizegetusa Regia este cu totul altceva: capitala regatului dac dinaintea cuceririi romane, un sit cu sanctuar și fortificație, așezat în pădure, la peste o mie de metri altitudine. Ce s-a păstrat este planul — terase, baze de coloane, un sanctuar circular din andezit și calcar — și nu clădiri rămase în picioare, iar situl figurează pe lista UNESCO împreună cu celelalte cetăți dacice din lanțul muntos.
Se potrivesc bine împreună: un palat militar medieval și capitala regatului pe care Roma a trebuit să-l distrugă mai întâi. Amândouă cer cea mai mare parte a unei zile.
Turda: coborârea în sare
Între Alba Iulia și Cluj, Salina Turda a fost exploatată din Antichitate și, industrial, până în 1932. Neobișnuit este ce s-a făcut cu ea după aceea: camerele uriașe au fost amenajate drept complex subteran, cu un puț de lift, pasarele de-a lungul galeriilor și, la baza uneia dintre camere, un lac cu bărci cu vâsle.
Totul ține de proporții. Camera principală este destul de adâncă încât să încapă în ea o clădire mică, pereții poartă urmele extracției manuale din secole, iar aerul este rece și cu totul nemișcat. Puține locuri din România sunt cu adevărat ciudate și, în același timp, ușor de vizitat; acesta este unul dintre ele.
În apropiere, Cheile Turzii sunt un canion tăiat în calcar, cu o potecă marcată de-a lungul fundului — o plimbare scurtă, bună de combinat cu vizita la mină.
Cluj-Napoca și nordul
Cluj-Napoca este cel mai mare oraș al regiunii și cel mai puțin medieval ca atmosferă — un oraș universitar, cu populație tânără, cu o viață muzicală și de festivaluri intensă și cu o cultură a cafenelelor care ține până târziu. Biserica Sfântul Mihail, o înaltă biserică-sală gotică, se află în piața centrală, iar în fața ei stă o statuie ecvestră a lui Matia Corvin, dezvelită în 1902, care s-a născut în oraș.
Este capătul nordic al buclei și un bun punct de plecare pentru cine vrea să meargă mai departe: Maramureșul, cu bisericile lui de lemn și cu Cimitirul Vesel, se află la câteva ore spre nord, iar Munții Apuseni, la vest de oraș, înseamnă peșteri calcaroase, chei și sate în care ajung puțini străini.
De la Cluj, bucla se închide înapoi la Brașov, fie prin mijlocul podișului, fie, în sezon, pe ocolite, peste Transfăgărășan a doua oară, când este un drum cu totul diferit.
La volan în Transilvania
Aici nu se poate fără mașină. Rețeaua de tren ajunge în orașele principale și este lentă, dar plăcută; pentru tot restul — bisericile fortificate, cheile, drumurile de munte — aveți nevoie de un vehicul propriu.
Drumurile sunt în cea mai mare parte cu o singură bandă pe sens, iar pe ele circulă și utilaje agricole, bicicliști și animale, așa că timpii de parcurs ajung la aproximativ dublul celor pe care îi sugerează harta. Depășirea în curbe fără vizibilitate este sport național, la care nu merită să vă alăturați. Benzinăriile sunt ușor de găsit pe axele principale și rare în munți.
Pe drumurile naționale din România este obligatorie rovinieta, care se cumpără online sau la frontieră; verificați dacă firma de închirieri a plătit-o. Iarna la munte nu e de joacă, iar unele pasuri se închid cu totul.
Cazarea în sate este de obicei o pensiune, nu un hotel, iar în afara orașelor principale merită rezervată din timp.
Când să mergeți
Sfârșitul primăverii și începutul toamnei sunt cele mai confortabile. Mai și iunie înseamnă zile lungi, dealuri verzi și biserici fortificate fără aglomerație; septembrie și începutul lui octombrie, recoltă, culori și cele mai liniștite drumuri din an.
Miezul verii este cald și aglomerat în orașele principale și este singurul interval sigur pentru drumurile înalte de munte. Iarna este o cu totul altă destinație: târguri de Crăciun, schi la Poiana Brașov și o mulțime de drumuri secundare pur și simplu închise.
