Capitala de pe Nipru, cel mai vechi centru creștin al slavilor răsăriteni, și ținutul din jurul ei.
Kievul se ridică pe Nipru, acolo unde râul taie țara în două, pe înălțimi abrupte și împădurite ale malului vestic, cu malul stâng, plat, în față.
Este foarte vechi. Rusia Kieveană a avut aici centrul începând din secolul al IX-lea, iar orașul a fost locul din care creștinismul s-a răspândit în ținuturile slavilor răsăriteni; Sfânta Sofia și Lavra Peșterilor din Kiev sunt ambele situri ale patrimoniului mondial și amândouă datează din acea perioadă.
Orașul crescut în jurul lor este stratificat: biserici baroce refăcute în manieră ucraineană, un centru imperial din secolul al XIX-lea, blocuri constructiviste și staliniste, iar foarte largul Khreshchatyk trece prin mijlocul lui.
În jurul capitalei, ținutul este pădure, apoi ogoare de cernoziom, cele care au făcut din această zonă una dintre marile regiuni cerealiere ale lumii.
Cernihivul, la nord, are un grup de biserici dinaintea invaziei mongole, mai vechi decât aproape tot ce se află în Kievul însuși, iar Umanul, la sud, are grădina peisagistică de la Sofiyivka.
Jitomir și Vinița sunt orașele regionale din vest.