Nord-vestul umed și verde, unde drumurile pelerinilor se sfârșesc la Santiago, iar coasta este tăiată de brațe adânci de mare.
Galicia este colțul Spaniei de deasupra Portugaliei, cu fața spre Atlantic pe două laturi. Este umedă, verde și stâncoasă, cu un litoral fragmentat în rías — văi de râu înecate, care pătrund în uscat ca fiordurile și adăpostesc industria pescuitului și a fructelor de mare din care trăiește regiunea.
Pentru cei mai mulți vizitatori, Santiago de Compostela este miezul regiunii. Catedrala din Santiago păstrează ceea ce este venerat din secolul al IX-lea drept mormântul Sfântului Iacob, iar drumurile pelerinilor care converg spre ea se bat de peste o mie de ani. Orașul vechi este de granit, cu arcade și, adesea, sub ploaie.
Coasta se împarte în două. Rías Baixas, în sud, sunt mai largi și mai calde, cu Insulele Cíes în larg. Rías Altas, la nord, sunt mai abrupte și mai pustii. Dincolo de ele, Costa da Morte se întinde spre vest până la Capul Finisterre, pe care Europa medievală îl socotea sfârșitul pământului.
Limba galiciană, o limbă romanică apropiată de portugheză, este cooficială și larg vorbită, mai ales la sat. Interiorul înseamnă ferme mici de piatră, hórreos — hambare înălțate pe picioare de piatră — și vestigii romane, printre care zidurile intacte din secolul al III-lea care încing și azi orașul Lugo.
Bucătăria se sprijină pe ceea ce vine din Atlantic: caracatiță, scoici Saint-Jacques, percebes (crustacee de stâncă) și albariño, cultivat în spatele rías din sud.