Capitala de la vărsarea Savei în Dunăre, cu o cetate pe promontoriu și cu râul la tot pasul.
Belgradul se ridică pe creasta unde Sava se varsă în Dunăre, iar confluența este motivul pentru care există orașul și motivul pentru care s-a luptat pentru el mai mult decât pentru aproape orice alt oraș din Europa.
Cetatea Kalemegdan ocupă promontoriul. Sub ea, cele două râuri se întâlnesc într-o linie vizibilă, iar dincolo de ele începe întinderea plată a Voivodinei.
Orașul vechi de pe creastă este din secolul al XIX-lea și are un aer central-european; Novi Beograd, peste Sava, este un oraș socialist planificat, cu blocuri așezate pe o fostă mlaștină; iar Zemunul, mai departe, a fost un oraș de graniță austriac și încă arată ca unul.
Râurile sunt folosite. Splavovi — baruri și cluburi plutitoare ancorate de-a lungul malurilor — sunt o instituție belgrădeană, iar Ada Ciganlija, o insulă transformată în peninsulă, cu un lac în spatele ei, este plaja orașului.
În aval, Dunărea trece pe lângă Semendria și enorma ei cetate de pe mal, apoi pe lângă Golubăț, la intrarea în Porțile de Fier.
Belgradul este un oraș al nopților lungi și nu își cere scuze pentru asta.