Iconostasul pictat al bisericii de lemn din Șurdești, Maramureș

Regiune

Maramureș

Maramureș

Iconostasul pictat al bisericii de lemn din Șurdești, Maramureș

O regiune de văi din nord, cu biserici de lemn, porți sculptate și obiceiuri rurale care au supraviețuit colectivizării.

Maramureșul se află în nordul extrem, o depresiune de văi — în principal ale Izei, Marei și Vișeului — închisă între munți și, în cea mai mare parte a istoriei sale, greu accesibilă. Izolarea aceasta a păstrat un mod de viață care a dispărut în alte părți. Gospodăriile sunt mici, în multe sate fânul încă se cosește și se strânge în căpițe cu mâna, iar înaltele porți de lemn sculptat din fața caselor rămân o parte vie a identității locale, nu o vitrină pentru vizitatori.

Cea mai cunoscută moștenire a regiunii o alcătuiesc bisericile ei de lemn: acoperișuri înalte de șindrilă și turle zvelte, construite în întregime din lemn, cu interioare pictate. Opt dintre ele sunt înscrise pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. La Săpânța, cimitirul satului a dus aceeași tradiție a lucrului în lemn într-o direcție neașteptată, cu cruci pictate care poartă epitafuri în versuri, spuse fără ocolișuri, despre cei înmormântați sub ele.

Maramureșul răsplătește călătoria făcută în ritm lent. Distanțele sunt scurte, dar drumurile șerpuiesc, iar rostul regiunii stă chiar în văile ei — bisericile, porțile, târgurile și pășunile de deasupra lor.