Ținutul dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră, cu vestigii grecești, romane și otomane suprapuse, care se încheie în Delta Dunării.
Dobrogea ocupă teritoriul în formă de pană dintre ultima porțiune a Dunării și litoralul Mării Negre. Este mai uscată și mai plată decât cea mai mare parte a României, cu dealuri joase de calcar, vegetație de stepă și unele dintre cele mai vechi roci aflorante din țară.
Istoria ei este cea mai stratificată din România. Coloniștii greci au întemeiat porturi de-a lungul acestui țărm; Roma a încorporat teritoriul și a lăsat orașe, ziduri și mozaicuri; au urmat stăpânirea bizantină, genoveză și otomană, iar cea otomană a durat suficient cât să lase în urmă moschei și o populație turcă și tătară ai cărei descendenți trăiesc și astăzi aici. Constanța, principalul oraș și port, este așezată chiar deasupra acestei succesiuni.
La nord de porturi, Dunărea ajunge la mare și se desface. Delta este o întindere în continuă schimbare de canale, stufărișuri, lacuri și insule plutitoare, rezervație a biosferei UNESCO și unul dintre cele mai importante habitate ale păsărilor din Europa. Se ajunge aici cu barca, nu pe șosea, de regulă din Tulcea, iar delta funcționează după reguli cu totul diferite de cele ale restului țării.