Ținut de dealuri împădurite în nord-est, cunoscut mai ales pentru mănăstirile pictate ale căror fresce exterioare au rezistat cinci secole sub cerul liber.
Bucovina este partea de nord a Moldovei istorice, un peisaj de dealuri rotunjite și împădurite, pășuni și mici sate agricole. Numele datează din vremea stăpânirii habsburgice, când provincia era administrată de la Viena; jumătatea de nord se află astăzi în Ucraina, iar cea de sud în România.
Își datorează faima unui singur ansamblu remarcabil de lucrări. La sfârșitul secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea, o serie de biserici de mănăstire au fost ridicate și apoi pictate atât în interior, cât și pe exterior — pereți întregi acoperiți cu scene biblice, rânduri de sfinți și Judecăți de Apoi, alcătuite astfel încât credincioșii, în mare parte neștiutori de carte, aflați în curtea bisericii, să le poată citi. Cele mai cunoscute sunt Voroneț, Sucevița, Moldovița, Humor și Arbore. Faptul că pigmenții au rezistat pe zidurile orientate spre nord, prin cinci secole de vreme carpatică, este motivul pentru care ansamblul este înscris pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.
Departe de mănăstiri, Bucovina este un ținut liniștit. Satele își păstrează puternice tradiții meșteșugărești — ceramică, ouă încondeiate, prelucrarea lemnului — iar dealurile împădurite urcă treptat spre vest, către Munții Rodnei și Munții Călimani. Suceava, vechiul scaun domnesc, este punctul de pornire obișnuit.