O regiune planificată și multietnică din vest, unde administrația habsburgică a trasat orașe și a desecat câmpia.
Banatul ocupă colțul de sud-vest al țării, o câmpie care se ridică spre dealuri de-a lungul graniței cu Serbia. Regiunea istorică este împărțită între România, Serbia și o mică parte din Ungaria.
Înfățișarea de astăzi a Banatului este în mare măsură rodul unui plan. După ce Habsburgii au luat teritoriul de la otomani, la începutul secolului al XVIII-lea, administrația a desecat mlaștinile, a săpat canale, a trasat satele după un plan în grilă și le-a populat cu coloniști veniți din toată Europa Centrală — germani, maghiari, sârbi, slovaci, bulgari și alții. Rezultatul este o regiune cu drumuri drepte, sate planificate și comunități neobișnuit de mixte, în care pe aceeași stradă se vorbeau firesc mai multe limbi.
Timișoara este centrul regiunii: un oraș cu piețe mari, baroce și din epoca Secession, printre primele dotate cu utilități publice și locul unde a început revoluția din 1989. Dincolo de oraș, Banatul este câmpie agricolă în vest și ținut de dealuri împădurite spre defileul Dunării, în sud, acolo unde fluviul se strâmtează dramatic la Porțile de Fier.