Inima industrială, care se reface în jurul a ceea ce a lăsat în urmă cărbunele.
Silezia Superioară este cea mai puternic industrializată parte a Poloniei, o conurbație densă de orașe crescute pe cărbune și oțel, care se reinventează de când au început să se închidă minele.
Katowice este centrul ei, iar schimbarea se vede: o fostă mină de cărbune găzduiește Muzeul Sileziei, cu galeriile amenajate sub pământ, iar arena Spodek din anii 1970 stă alături de o nouă sală de concerte și de un centru de congrese.
Nikiszowiec, o așezare planificată a minerilor, cu curți interioare din cărămidă roșie, este un monument în sine și e locuită și astăzi.
Mina de plumb și argint din Tarnowskie Góry, cu kilometri de galerii și un sistem subteran de ape, este sit din patrimoniul mondial și poate fi parcursă pe jos, iar în parte și cu barca.
Traseul Cuiburilor Vulturilor pornește de aici spre nord, un șir de stânci calcaroase cu ruine de castele deasupra lor.
Silezica se vorbește pe scară largă, iar statutul ei de limbă, nu de dialect, este disputat la nivel local.
Dialectul sau limba silezică este vorbită de un număr mare de oameni, iar problema statutului ei oficial a fost ridicată în repetate rânduri în Parlamentul polonez, fără să fie rezolvată.