Poveste de călătorie

Giddo la Bergen

Portretul unui port hanseatic între șapte munți — cheiul care se reface singur după fiecare incendiu, piața din port, casa lui Grieg din afara orașului și poarta spre fiordurile Norvegiei.

Unele orașe se fac simțite încă înainte de sosire. Bergen o face prin vreme: un zid de dealuri și nori care se strânge în jurul unui port și o ploaie pe care localnicii o pomenesc înaintea oricui altcuiva, ca și cum a spune gluma primul ar fi o formă de bună-cuviință.

Partenerul nostru

Asigurare de călătorie Heymondo, 5% reducere
Transfer de la aeroport Preț fix · Booking.com

Este un portret al orașului, nu jurnalul unei vizite. Nimic din ce urmează nu relatează o anumită după-amiază; este ceea ce este Bergen și ce tinde să facă cu cei care coboară din tren sau din feribot și se trezesc în mijlocul lui.

Între șapte munți

Bergen stă într-un bazin înconjurat de șapte munți, iar forma orașului urmează forma terenului: străzile coboară spre apă pentru că nu au unde să meargă altundeva. Funicularul Fløibanen urcă pe una dintre laturile bazinului, pe Fløyen, iar un teleferic face aceeași treabă pe mai înaltul Ulriken, de peste port, pentru cine vrea priveliștea mai de sus și mai rece.

Așa închis, orașul ține vremea înăuntru. Bergen este, după propria socoteală, cel mai ploios oraș mare din Europa, iar nimeni de acolo nu pare deranjat s-o spună primul — este un fapt pe care localnicii îl scot înaintea oricărui vizitator, iar umbrelele se vând, de la sine înțeles, aproape la fiecare colț. Norii stau pe dealuri zile în șir și apoi se ridică fără preaviz, iar de sus, de pe Fløyen, când se întâmplă asta, tot ghemul de acoperișuri se așterne dedesubt deodată: frontoanele de la Bryggen de-a lungul portului, bărci care intră și ies și următorul munte, care se ridică deja în spatele celui dinainte.

Nimic din toate acestea nu pare să-i încetinească pe oameni. Feriboturile își văd de treabă, tarabele din piață se deschid sub copertine făcute chiar pentru vremea asta, iar o marți ploioasă la Bergen arată, pentru cei care locuiesc acolo, ca orice altă marți.

Cheiul care tot arde

Bryggen este șirul de clădiri înguste de lemn, cu fronton, care mărginesc partea de est a portului, și este motivul pentru care Bergen a fost, secole la rând, principala legătură a țării cu restul Europei. Aici s-a aflat una dintre cele patru factorii comerciale străine ale Ligii Hanseatice, care a condus din secolul al XIV-lea încolo comerțul cu stocfiș spre sud, dinspre coasta arctică, iar negustorii germani care o deserveau locuiau în aceleași clădiri, după regulile lor proprii — necăsătoriți, într-o comunitate închisă, cât timp au slujit acolo.

Cheiul a ars din temelii de mai multe ori; ultimul mare incendiu a fost în 1955. De fiecare dată a fost reconstruit pe aceleași fundații și după același plan, cu fronturi cu fronton și pasaje înguste în spatele lor, iar această continuitate a tiparului, mai mult decât vechimea vreunui lemn anume, i-a adus locul pe lista patrimoniului mondial. Intrați în pasaje, în loc să vă opriți în față: sunt întunecate, strâmbe și aplecate în unghiuri pe care terenul le-a făcut de-a lungul secolelor.

Muzeul Hanseatic, în vechea casă de negustor de la Finnegården, păstrează paturile-dulap și birourile cam așa cum le-au lăsat negustorii. Muzeul Bryggens, alăturat, este construit deasupra săpăturii cheiului medieval aflat sub cel de azi.

O piață și comerțul care a clădit-o

Bergen a fost secole la rând cel mai mare oraș al Norvegiei, datorită acestui comerț, iar portul din fața cheiului Bryggen este o piață în funcțiune cam de tot atâta vreme. Piața de pește se află tot pe aceeași porțiune de faleză și este socotită, fără prea multă discuție, centrul tradițional al orașului — locul spre care este trimis mai întâi vizitatorul și locul pe care Bergen îl arată cel mai probabil când vorbește despre sine.

Tiparul din spatele ei este simplu: o factorie hanseatică conducea odinioară comerțul spre Europa de pe cheiul din spatele tarabelor; o piață de azi transformă captura dimineții în prânz, pe aceeași bucată de port. Cine stă la tarabe, cu frontoanele de la Bryggen în spate, vede ușor cele două jumătăți ale aceleiași povești, fără ca vreuna să aibă nevoie de explicații.

Fiordul Geiranger, văzut de la Ørnesvingen, Norvegia
Fiordul Geiranger, văzut de la Ørnesvingen, Norvegia Credit: Europe by Giddo

Bergen

Casa lui Grieg, în afara orașului

În afara orașului, departe de mulțimea de la Bryggen, se află Troldhaugen, unde a locuit Edvard Grieg. Casa este deschisă vizitatorilor, la fel ca mica colibă separată, pe care o folosea pentru compus — se vede că priveliștea și liniștea contau aproape la fel de mult ca biroul însuși. O sală de concerte stă acum în curte și dă recitaluri de-a lungul sezonului. Este versiunea unui compozitor a unei camere cu priveliște și, chiar și fără muzică, farmecul locului nu e greu de înțeles.

Poarta spre altundeva

Bergen funcționează, ca de secole, mai degrabă ca punct de plecare decât ca punct de sosire. Este locul obișnuit de pornire în excursiile spre fiorduri și capătul sudic al traseului de coastă Hurtigruten, care merge între aici și Kirkenes din 1893, ducând poștă, marfă și pasageri spre locuri de pe coastă care nu au drum propriu.

Această însușire de loc de mijloc este, până la urmă, adevăratul caracter al orașului. Nu este el însuși un fiord și nu este nordul îndepărtat; este balamaua dintre cele două — ploios, harnic și învățat de mult cu oamenii care trec prin el în drum spre un loc mai spectaculos, ceea ce, cu portretul acesta pus deoparte, este tocmai rostul de a porni de aici.