Un țărm adriatic scurt, cu orașe fortificate, golfulețe cu pietriș și o singură plajă lungă de nisip.
Dincolo de Golful Kotor, litoralul muntenegrean coboară spre sud până la granița cu Albania și își schimbă caracterul pe parcurs.
Jumătatea nordică, în jurul Budvei, este de calcar, cu un oraș vechi fortificat pe un promontoriu și un șir de golfulețe cu pietriș și mici golfuri în jur. Sveti Stefan, o insuliță de case de piatră legată de țărm printr-un dig, este imaginea pe care o vinde țara.
Petrovac, Sutomore și Čanj sunt stațiunile mai mici dintre ele, iar Bar este portul în care se muncește, cu feribotul spre Italia.
La sud de Bar, țărmul se îmblânzește. Ulcinj, ultimul oraș, are o populație cu majoritate albaneză, un oraș vechi pe o stâncă și, întinsă spre sud, Velika Plaža — o plajă cu adevărat lungă, plată și nisipoasă, deosebită de orice altceva de pe acest litoral, sprijinită de dune și atât de puțin adâncă încât se poate merge mult în larg.
Ada Bojana, chiar la capăt, este o insulă fluvială între două brațe ale Bojanei și mare, cu restaurante de pește pe piloni și o tradiție naturistă.
Sezonul este scurt, intens și scump în iulie și august.