Cartierul de stațiune din secolul al XIX-lea, cu cazinoul în centru și cu plajele mai departe.
Monte Carlo este jumătatea mai nouă a Monaco, cea la care se referă de obicei numele în străinătate.
A fost creat în mod deliberat. La mijlocul secolului al XIX-lea, principatul pierduse cea mai mare parte din teritoriu și din venituri, iar familia a pariat — la propriu — pe un cazinou, care s-a deschis pe platoul pe atunci gol de deasupra mării și a finanțat țara.
Cartierul a primit numele prințului care l-a autorizat, iar calea ferată a adus clienții.
Charles Garnier, care a construit Opera din Paris, a proiectat teatrul cazinoului și o parte din fațadă, iar Hôtel de Paris și Café de Paris s-au ridicat în aceeași piață.
În jurul lor, cartierul înseamnă terase, grădini, magazine de lux și turnuri de locuințe urcând etajat pe versant.
La est de el, țărmul se întinde până la Larvotto, unde sunt plajele țării, și până la Grădina Japoneză și Grimaldi Forum, pe faleza cucerită de la mare.