Sud-vestul plat și fertil, cea mai bogată zonă agricolă și sursa limbii scrise.
Suvalkija este colțul de sud-vest dintre Nemunas și granița cu Polonia și este cel mai fertil pământ din Lituania.
Iobăgia a fost desființată aici mai devreme decât în restul țării, în temeiul legislației napoleoniene, pe când regiunea făcea parte din Ducatul Varșoviei, iar efectul a fost de durată: fermieri independenți, gospodării mai mari, școli mai bune și o reputație de chibzuință la bani, despre care în restul Lituaniei se fac glume.
Prosperitatea aceea a dat o parte neobișnuit de mare a renașterii naționale: mulți dintre scriitorii și activiștii mișcării din secolul al XIX-lea proveneau de aici, iar lituaniana scrisă standard s-a întemeiat în mare măsură pe dialectul local.
Marijampolė și Vilkaviškis sunt orașele.
Kudirkos Naumiestis poartă numele lui Vincas Kudirka, autorul imnului național.
Peisajul este deschis, cultivat și lipsit de spectaculos, cu Šešupė curgând prin el.
Vištytis, la graniță, are un lac împărțit cu Rusia și cu Polonia.
Iobăgia a luat sfârșit aici cu zeci de ani mai devreme decât în restul Lituaniei, în temeiul legislației napoleoniene, iar fermele mai mari și mai bogate care au urmat explică de ce un număr disproporționat de scriitori ai renașterii naționale, printre ei Basanavičius și Kudirka, au venit din aceste sate.