Fiorduri înguste, singura pădure însemnată a țării și reni pe podișurile de landă.
Estul este partea insulei cea mai îndepărtată de Reykjavík și tronsonul cel mai puțin umblat al drumului circular.
Fiordurile de Est sunt un șir de golfuri înguste, iar la capătul lor se află mici sate de pescari — Seyðisfjörður, Fáskrúðsfjörður, Djúpivogur, Borgarfjörður eystri. La fiecare se ajunge peste o trecătoare sau printr-un tunel.
Cel mai cunoscut este Seyðisfjörður: un fiord înconjurat de cascade, o biserică albastră din lemn la capătul unei străzi vopsite în culorile curcubeului și feribotul săptămânal din Danemarca și din Insulele Feroe, singurul feribot care transportă mașini spre Islanda.
Fáskrúðsfjörður a fost o stație de pescuit franceză și își mai păstrează indicatoarele stradale în franceză, alături de cele în islandeză.
Egilsstaðir, mai spre interior, se află pe malul lacului Lagarfljót, un lac lung de care se leagă o poveste cu monstru, luată în serios cam cât sunt luate, de obicei, asemenea lucruri.
Pădurea Hallormsstaður, din apropiere, este cea mai mare din Islanda, ceea ce, într-o țară despuiată de copaci de către coloniști, ține mai degrabă de un proiect național decât de o întâmplare.
Renii din Islanda, introduși în secolul al XVIII-lea, trăiesc numai în est.