Sate de piatră, teatre romane și platouri cu lavandă între Ron și Alpi, în lumina care i-a atras pe pictori spre sud.
Provența este sudul Franței care nu înseamnă litoral: ținutul din interior, de la Marsilia în sus, pe valea Ronului, și spre est, către Alpi. A fost romană cu mult înainte de a fi franceză, iar dovezile sunt încă în picioare.
Atât Arles, cât și Orange păstrează teatre și arene folosite și azi. Nîmes are un amfiteatru într-o stare mai bună decât cele mai multe din Italia și un templu roman în mijlocul orașului modern. Pont du Gard, podul-apeduct care aproviziona Nîmes, se află la o jumătate de oră distanță.
Satele sunt cealaltă jumătate. Dealurile Luberon adăpostesc un șir de sate așezate pe creste, din piatră deschisă la culoare, iar Alpilles, mai spre vest, sunt mai mici și mai uscate. Lavanda din fiecare fotografie este reală, dar sezonieră: se recoltează în plină vară, iar cea mai mare parte crește pe platourile din jurul localităților Sault și Valensole.
Vântul mistral coboară pe culoarul Ronului și poate sufla zile în șir. El este cel care ține cerul atât de senin și este și motivul pentru care lumina de aici a fost pictată mai mult decât aproape oriunde în Europa.