Un râu domol, cu un șir de castele renascentiste pe maluri — destul de apropiate cât să vedeți mai multe într-o zi și destul de grandioase ca să nu încercați.
Loara este cel mai lung fluviu al Franței și unul dintre cele mai puțin îmblânzite, motiv pentru care valea ei înseamnă bancuri de nisip și insule, nu diguri. Porțiunea dintre Orléans și Angers este cea pe care o au în minte oamenii când spun Valea Loarei.
Castelele au fost construite aici pentru că aici se afla curtea: în secolele al XV-lea și al XVI-lea, regii Franței au petrecut mai mult timp pe Loara decât la Paris. Chambord este cel mai mare și cel mai ciudat, Chenonceau este construit chiar peste râu, Villandry este vizitat pentru grădinile sale formale reconstituite, iar Amboise și Blois se află în mijlocul orașelor lor, nu deoparte de ele.
Sunt zeci, iar încercarea de a le vedea pe toate este greșeala clasică. Trei castele în trei zile, cu timp de plimbare prin domeniu, fac o săptămână mai reușită decât șase în două.
Valea este și o regiune viticolă de seamă — Vouvray, Chinon, Sancerre la capătul estic —, iar relieful este destul de plat ca un traseu de biciclete bine semnalizat să o urmeze pe toată lungimea, pe malul râului.