O insulă de cretă la sud de Zealanda, cu faleze albe și cer întunecat.
Møn se află în largul sud-estului Zealandei și este legată de ea printr-un pod. Este alcătuită din cretă, iar pe latura ei estică creta se ridică în faleze care coboară spre o plajă pietroasă.
Møns Klint este punctul cel mai înalt al acestui țărm și cea mai spectaculoasă porțiune din coasta daneză, cu păduri de fag deasupra și o scară lungă până la apă. Fosilele se desprind din cretă sub acțiunea vremii și se adună de pe plajă.
Falezele se erodează activ și din când în când câte o porțiune se prăbușește, motiv pentru care potecile sunt refăcute pe alt traseu.
Møn și vecina ei Nyord alcătuiesc un parc și o rezervație de cer întunecat, primul de acest fel din Scandinavia, iar poluarea luminoasă e aici suficient de redusă încât să se vadă Calea Lactee într-o noapte senină.
Patru biserici de sat de pe insulă păstrează picturi murale din Evul Mediu târziu, opera unui atelier necunoscut, acoperite cu var în vremea Reformei și readuse la lumină.
Nyord este o insulă mică de mlaștini sărate și păsări, la care se ajunge pe un dig.
Liselund, o mică reședință de țară neoclasică, acoperită cu stuf, într-un parc romantic din nordul insulei, a fost ridicată în anii 1790 și se numără printre cele mai complete de acest fel.