Ținutul plat al grânelor din nord-est, cu un promontoriu, o gură de râu înecată și ceruri uriașe.
Dobrogea este colțul nord-estic al Bulgariei, până la granița cu România, și partea cea mai plată a țării: podiș de loess, grâne, floarea-soarelui și foarte puțin altceva, pe o distanță lungă.
E grânarul țării, și se vede. Orizontul e departe, iar satele se înșiră de-a lungul unor drumuri drepte.
Litoralul de la acest capăt e altfel decât cel din sud. Capul Caliacra este un promontoriu de gresie roșie care înaintează în mare, cu o cetate pe el și o colonie de cormorani moțați dedesubt, iar stepa litorală din spatele lui este un habitat protejat.
Batova și lacurile litorale de la Șabla și Durankulak se află pe o mare rută de migrație a păsărilor, iar gâsca cu gât roșu vine să ierneze aici în număr aproape nemaiîntâlnit în altă parte.
La Balcic se află palatul și grădina botanică ridicate pentru regina Maria a României, pe vremea când teritoriul era românesc, în perioada interbelică; ele coboară în terase spre mare.
Călărețul din Madara, un relief săpat sus, pe peretele unei stânci, și sit din patrimoniul mondial, se află la marginea sudică a regiunii.