Capitala, într-o câmpie la poalele unui munte, care se schimbă mai repede decât orice alt loc din țară.
Tirana se află pe o câmpie între muntele Dajti și mare și a crescut enorm de când țara s-a deschis, în anii 1990 — o mare parte din populație trăiește acum în oraș sau în jurul lui.
Orașul este cel mai la îndemână loc în care se vede prin ce a trecut Albania. Piața Skanderbeg, din centru, este înconjurată de ministere construite de italieni în anii 1930, de o moschee otomană, de un palat al culturii din epoca socialistă și de foarte multă sticlă recentă.
Buncărele sunt și ele aici. Regimul lui Enver Hoxha a construit poziții defensive de beton în toată țara, în număr uriaș, iar două dintre cele mai mari din Tirana — un adăpost antinuclear pentru conducere și altul pentru Ministerul de Interne — sunt acum muzeele Bunk’Art.
Fostul cartier Blloku, închis oamenilor obișnuiți până în 1991, pentru că în el locuia conducerea, este acum cartierul barurilor și al restaurantelor, o schimbare care merită o clipă de oprire.
Dajti se ridică chiar în spatele orașului, iar sus se urcă cu telefericul.
Kruja, Durrës și plajele adriatice sunt toate la mai puțin de o oră.